Povestea scurtă a Zilei Porților Deschise la fosta fabrică de țigarete, din perspectiva WunderEvents.
„Aici, zidurile au o istorie, un suflet, o inimă.
Între zidurile fabricii s-au creat prietenii și iubiri de-o viață. De atunci, caut comunitatea de muncitori care a existat în fosta fabrică de ţigarete, unde totul era sărbătorit sau plâns, împreună"
Sepsi Tabak a fost unul dintre cele mai speciale proiecte ale anului 2022 pentru WunderEvents. Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe a achiziționat fosta fabrică de țigarete anul trecut, cu scopul de a-i conferi un conținut și un rol nou, adică să ofere programe variate locuitorilor orașului și locuitorilor din zonele limitrofe. Noi am primit cererea de a organiza Ziua Porților Deschise. Sarcina noastră a fost să ne ocupăm de gandirea, planificarea și derularea evenimentului de prezentare a complexului de clădiri.
Ideea era să se creeze un eveniment prin care, locuitorii orașului sa poata fi, chiar daca pentru scurt timp, in posesa unei clădiri care, nu numai că este una emblematică în viața oamenilor, dar a reprezentat stabilitatea traiului lor, pentru mai multe generații, adică Fabrica
Dar ce poate fi azi atrăgător într-o fabrică?
Nimic si totusi totul.(sau poti zice Nimic sau totul) Evocă niște timpuri despre care degeaba își amintesc părinții sau bunicii noștri, ele par a fi doar niște istorisiri și amintiri învechite.
Nu primim multe provocări atât de captivante ca aceasta, la Wunder, mai ales dacă trebuie să muncim pentru oamenii din orașul nostru. Spațiul este: extravagant, fantezia noastră e fără limite, sentimentul familial, fabrica e “a noastră” și totuși: e stranie, obscură și aparține trecutului. Răspunsul directorului nostru creativ a fost accesarea acelui mod personal de funcționare se activează sa facă față provocărilor și care este, de fapt, marca wunder, identificabilă, de altfel, la toate evenimentele noastre: ”Când o muncă mă stimulează și am o presimțire bună față de ea, atunci las totul baltă, nu mai contează câte sarcini grele și urgente am, oricum n-aș putea să mă concentrez la ele. Așa s-a întâmplat și acum. Am lăsat totul baltă și m-am aruncat cu totul în acest proiect.”
”Până când am avut o revelație: trei etaje, trei perioade, hai să vedem, cum a fost fabrica, cum a funcționat și ce amintiri ne-a lăsat? Să ne așezăm în acest spațiu părăsit și gol, după care să visăm despre numeroasele moduri prin care am putea să-l transformăm într-o locație într-adevăr comunitară, adică, la tot ce ar putea sa ne permita fantezia când vorbim despre viitor” - își amintește Melinda.
”Când mă gândesc la acest proiect, aș zice că, sa ne imaginăm și sa vizualizam trecutul și prezentul, au fost sarcina cea mai ușoară. Echipa Wunder a lucrat constant cu colegii de la Biroul de Imagine, au contactat foștii angajați ai fabricii și au adunat poveștile despre locul lor de muncă, despre experiențele din “epoca de viață” a fabricii, adică amintirile acestor oameni. Aceste confesiuni au constituit ulterior coloana vertebrală a primului etaj, deoarece au recreat iluzia fabricii active. Vizitatorii se plimbau printre fâșii uriașe de textile, amplasate pe pereți, fâșii pline de fotografii și informații scurte despre cele mai importante momente ale fabricii. Am proiectat o parte dintr-un film documentar despre fabrică, realizat de Vargyasi Levente. Câteodată se auzeau zgomote care imitau sunetele tipice ale unei fabrici și vizitatorii s-au ”întâlnit” cu foștii angajați - prin fotografii și confesiuni - în acest cadru special amenajat.(sau in aceasta atmosfera). Am reușit să creăm o capsulă a timpului, din care nu voiai să ieși."
La etajul al doilea ne-am îndepărtat de spațiul digital, fiindcă, paralel cu organizarea evenimentului , s-a derulat o campanie de votare cu privire la destinatia pe care trebuie sa o aiba in viitor fabrica și rolul fabricii în viața orașului. Noi am preluat ideea votării și am dus-o în spațiul fizic, unde vizitatorii aveau posibilitatea să voteze, cu niște autocolante de tip smiley, pe care puteau să le lipească pe cele 50 de table(fise, panouri) de idei, exprimându-și live preferințele. Și dacă nu găseau nimic pe placul lor, puteau să treacă alte idei pe aceste suprafețe uriașe.
Cel de-al treilea etaj, viitorul, era sarcina cea mai grea. Dar mereu visarea, planificarea, este cea mai grea. Până unde se extinde fantezia noastră dacă singura noastră sursă de inspirație sunt informațiile la care avem acces în momentul respectiv? Din acest motiv am decis sa ajutăm puțin fantezia vizitatorilor:: am decorat viitorul cu mai multe baloane roșii, iar de la tavan am lăsat sa atarne(sa coboare) niște cilindre, ca niste candelabre, dar la înălțimea oamenilor, și vizitatorii, stând sub aceste cilindre, puteau să se uite la fotografiile unor proiecte din Europa, unde vechea clădire a fabricilor a fost transformată în spații comunitare.
Astfel, din capsula timpului trecut de la primul etaj, vizitatorii au ajuns în capsula timpului viitor la etajul al treilea, fiindcă învârtindu-se sub cilindre, aveau iluzia că au ajuns într-un spațiu nou și funcțional, care dă impresia de frumos și familial, exact acele sentimente pe care marca WunderEvents doreste sa o lase in urma, ca amprentă, după fiecare eveniment al ei.
Sfârșitul călătoriei în timp a fost sarbatorit, după vechiul obicei al fabricii, cu băutul laptelui. Fiecare vizitator a primit o sticlă de lapte, așa cum au primit și foștii angajați la sfârșitul turei, pentru a combate efectele negative ale muncii în fabrică. Laptele putea fi consumat pe terasa fabricii, care a fost amenajată cu scaune și mese de tip origami.
Dintre obiceiurile Fabricii de țigarete am evocat încă unul: obiceiul sărbătorilor comune,.Astfel, am încheiat Ziua Porților Deschise cu un concert Funkorporation, care a avut loc in curtea complexului.
